Roma, Februarie 2017 – Punctele cheie ale Conferinței Deschise: Bune Practici privind Eficiența Energetică în procesele industriale din Europa, care a avut loc la Roma la sfârșitul lunii Februarie, au fost: nevoile industriei și politicile în domeniu, bunele practici și transferul tehnologic.
În UE, sectorul industrial este responsabil pentru 26% din consumul final de energie. De aceea principalii piloni ai proiectului EU-MERCI sunt: utilizarea rațională a energiei, utilizarea potențialului neexploatat de Eficiență Energetică, implementarea Directivei privind Eficiența Energetică, imbunătățire politicilor.
EU-MERCI a publicat un ”Raport comparativ privind particularitățile tehnice ale schemelor obligatorii de eficiență energetică (EEOs) și măsuri alternative pentru Directiva privind eficiența energetică (EED)”(28 state membre UE + Norvegia). În cadrul celor 29 de țări au fost identificate 71 de măsuri cheie astfel: 16 țări au implementat scheme obligatorii privind eficiența energetică (EEO) în industrie, majoritatea fiind combinate cu măsuri alternative. În 5 țări (Danemarca, Ungaria, Lituania, Luxembourg și Polonia) schemele obligatorii privind eficiența energetică (EEO) sunt singura măsură relevantă privind eficiența energetică în industrie. Doar 13 țări au implementat măsuri alternative.
Un exemplu interesant privind măsurile aplicate, este schema obligatorile de Certificate Albe din Italia, cel mai relevant pentru promovarea eficienței energetice. Este o schemă de comercializare și nu este selectivă în ceea ce privește tehnologiile sau entitățile care pot primi plăți. Această schemă este bazată pe obligația, asociată distribuitorilor de energie electrică si gaz natural cu mai mult de 50.000 de clienți, de a atinge o țintă fizată de economisire a energiei annual (TEP). Sunt de asemenea și entități care pot obține certificate albe în mod voluntar: companiile ESCO certificate, companiile care au numit un manager energetic (în conformitate cu legea italiană) sau care au implementat un sistem de management al energiei ISO 50001, distribuitorii de energie electrică și gaz natural cu mai puțin de 50.000 de clienți. Certificatele albe atestă atingerea economiilor de energie la consumatorul final prin implementarea măsurilor de eficiență energetică în sectorul industrial, rezidențial și public și aceste certificate se pot comercializa.
Cele mai relevante măsuri alternative care au fost implementate sunt: informare/pregărite (12 țări), fiscale (9 țări), legislative/de reglementare și acorduri voluntare.
Dintre toate măsurile alternative, cele financiare sunt cele mai folosite deși prezintă mai multe probleme pe partea de monitorizare și raportare.
Monitorizarea schemelor obligatorii privind eficiența energetică (EEO) în majoritatea țărilor are loc anual sau în diferite momente (sub formă de audituri energetice sau rapoarte): de exemplu în Grecia la fiecare 6 luni, în UK la fiecare 2 ani, în Suedia la fiecare 4 ani, în Ungaria și Polonia la fiecare 4 ani, în Franța au loc controale aleatorii.
Pe parcursul conferinței au apărut mai multe subiecte importante.
Companiile tip ESCO sunt un jucător important pe piața eficienței energetice, și propun o abordare integrată și adaptată oferind suport profesioniștilor și operatorilor în ceea ce privește eficiența energetică.Principalul scop este susținerea companiilor și organizațiilor crearea și implementarea proceselor și sistemelor necesare prentru creșterea eficinței energetice. Implicarea unei companii tip ESCO aduce următoarele beneficii: know-how tehnic specializat, reducerea imobilizărilor financiare, disponibilitatea subvențiilor, monitorizare și implementarea Sistemului de Management al Energiei.
Majoritatea industriilor din sectorul de producție îmi îmbunătățesc eficiența energetică prin implementarea serviciilor companiilor tip ESCO, pentru a-și reduce costurile cu energia.
Majoritatea companiilor au fost certificate ISO 50001, folosesc indicatori de performanță energetică și au numit un manager energetic.
Un exemplu de bune practici din Italia, evidențiat în cadrul EU-MERCI a fost din sectorul producției de ciment. Proiectele care susțin reducerea consumului de combustibili fosili sunt: înlocuirea arzătoarelor pentru a putea folosi mai multe tipuri de combustibil, utilizarea biomasei pentru a evita folosirea morilor pentru măcinarea cocsului de petrol, folosirea biomasei (resturi de biomasă) în secțiile de uscare a materiilor prime și de pregătire a combustibililor, utilizarea materiilor prime secundare.
Bunele practici nu sunt neapărat cele care economisesc cea mai multă energie, ci uneori pot fi considerate bune practici cele care sunt cele mai prietenoase cu mediul, cele mai fezabile din punct de vedere economic sau cele mai fezabile/replicabile din punct de vedere tehnic.
În timpul conferinței, vorbitorii au ilustrat unele exemple preluate din sectorul industrial italian. Sectorul industrial italian constă în peste 4 milioane de întreprinderi, aproape 20% din sectorul producător la nivelul UE 28. Energia este un factor cheie crucial și deși sectorul industrial traversează în acest moment o perioadă dificilă, eficiența energetică va cunoaște o dezvoltare deosebită.
Pentru fiecare sector industrial s-a creat un index comparativ al profitabilității privind eficiența energetică, index care ia în considerare producția, competitivitatea și aspectele de mediu.
Indexul comparativ al competitivității crește odată cu creșterea consumului de energie, dar sectoarele industriale se comportă diferit în funcție de mărimea companiilor.
Eficiența energetică ar putea deveni un motot al competitivității în industria agrioalimentară italiană care are nevoie de multă energie pentru încălzire, răcire, înghețare, transport și iluminat. Principalele direcții de acțiune pentru creșterea eficienței energetice sunt: răspândirea celor mai bune tehnologii (BAT) privind managementul resurselor de energie, participarea în diverse scheme naționale privind eficiența energetică, evaluarea potențialului de producere a energiei în sistem de cogenerare, trigenerare și poligenerare, transferul către tehnologii de refrigerare care sunt mai puțin agresive cu stratul de ozon, diversificarea mix-ului de energie prin folosirea surselor regenerabile, pentru a crește procentul energiei produse în sistem propriu, în principal din biomasă sau biocombustibili de origine animală sau vegetală.
O altă zonă interesantă unde ar putea avel loc creșteri ale eficienței energetice este sectorul metalurgic, unde se poate interveni pe partea de reducere a pierderilor metalice, reducerea pierderilor de energie, reducerea cantității de apă de răcire, precum și îmbunătățirea recuperării energiei de la gazele de ardere și de la alte produse secundare fierbinți.
În cadrul conferinței, principalii vorbitori au fost: Giorgio Franchioni (RSE), Vlasis Oikonomou (JIN), Marcus Hofmann (AEA), Anna Realini(RSE), Alex Farsan (Carbon Trust), Dario Di Santo (FIRE), ClemensRohde (ISI-Fraunhofer – EEFig Project), Domenico Rotiroti (GSE), Corine Nsangwe Businge (RSE), Filippo Cirilli (Centro Sviluppo Materiali S.p.A.), Massimiliano Boccardelli (FEDERALIMENTARE), Dimitra Mintsidis (FEDERESCO).